darea în plată – parșivenie și populism

Publicat pe

money burnSecuritatea unei țări este legată și de stabilitatea financiară, iar aceasta din urmă este bazată pe sistemul bancar și relațiile băncilor cu economia. Condițiile geopolitice și economice actuale ne plasează atât într-o zona emergentă a economiei UE, dar și pe un flanc de risc, alături de Turcia, Polonia și țările baltice, dar să nu uităm de semnalul bursei chineze care poate anticipa o nouă fractura financiară globală. După acest scurt preambul care marchează contextul „macro”, trec la subiectul ce va fi dealtfel succint abordat  adică legea „dării în plată”.

În afară de justificarea acestei legi, pe care o consider binevenită sub aspectul principiilor nu însă și a conținutului, există 2 contexte care care sunt sintetizate și în titlu.

Actorii/părțile sunt debitorii adică băncile și creditorii  adică cei ce au accesat un împrumut. Băncile, beneficiază de un lobby la nivelele esențiale ce sunt și vectori de influență în zona de decizie a societății în sfera politicului, serviciilor, administrația superioară, media, societăți internaționale de audit ce activează în România, fiind conectată, dar în mod subordonat, mediilor financiar-bancare din Austria, Franța, Italia, Grecia. Creditorii se împart și ei în mai multe categorii: cei numeroși cu credite normale și o altă categorie care reprezinta o cantitate deloc neglijabilă ca și volum al creditului (toxic în mod uzual) și care dacă legea ar funcționa în forma aceasta doar pentru o zi, ar fi principalii beneficiari.

Principiul legii este corect prin prisma faptului că mecanismul după care ar trebui să funcționeze prevede drepturi și obligații oneste pentru ambele părți. Este normal ca odată ce banca acceptă gajul, să-și asume și riscurile (în fond au departamente de analiză, strategie, s.a.m.d care pot minimiza riscurile) solidar cu creditorul. În acest moment riscurile sunt asumate în mod preponderent de creditor care riscă să piardă avansul, plata unor dobânzi  și imobilul în final, doar că în sistemul actual uneori nici asta nu ajunge.

Cheia problemei pentru o relație corecta intre părți este evaluarea corectă a bunului/gajului, a riscurilor și stabilirea modalităților/procedurilor  de stingere a creanțelor/debitelor în condițiile în care contractul nu se finalizează conform „scadențarului”. Toate aceste instrumente se găsesc în mâna finanțatorului care și-a creat un mecanism care îl ferește doar pe el de surprize. Legea încearcă să schimbe aceste dogme financiare, schimbând abordarea.

Solicitarea unui credit pentru un bun imobiliar în care garanția este corect apreciată/evaluată reprezintă ea însăși un mijloc de stingere a datoriei în cazul unor condiții speciale cum ar fi imposibilitatea plății a ratelor de către creditor. În fond, bunul ipotecat și achiziționat este evaluat (se presupune corect, cu riscurile estimate corespunzător) iar banca în baza acestor informații oferă acea sumă de bani care îi permite evitarea riscurilor. În cazul în care creditul este dus conform contractului până la final nu există discuții. În cazul în care se plătește în avans inițial băncile din țară au avut o clauză abuzivă, acel comision de rambursare anticipată ce a fost eliminat prin directiva CE, „armonizat” în final și de legislația națională. În cazul imposibilității plății ratelor, contractele de creditare permit băncilor să își urmărească creditorul dincolo de orice barieră morală, iar legea falimentului personal a venit ca o primă lovitură. Denunțată ca fiind un act terorism de asupra sistemului bancar, această bombă a fost doar o petardă fumigenă.

Legea dării în plată este însă altceva: inițiatorii au invocat avatarurile sistemului bancar și anume procedurile excesive de urmărire și umilire a unor creditori loviți unilateral de fluctuațiile cursului, de drame personale sau de recesiunea economică datorată bulei imobiliare americane. Asta în condițiile în care multe bănci continuă să se „îndestuleze”, negociind reeșalonări de pe poziții de forță. Activele toxice sunt urmarea evoluțiilor mondiale și a circulației capitalului, a rapacității mecanismelor din sistemul bancar, care evită de a intra într-o competiție onestă care ar consta oferirea de credite doar celor ce le pot accesa în condiții normale și doar pentru active viabile în piață. Astfel piața imobiliară a răspuns în 2007-2008 calului troian oferit de capitalurile bancare, și se pare ca istoria se repetă începând cu 2015. Piața imobiliară a devenit pe segmentul rezidențial cu o creștere ascendent continua, dar falsă, dovedind ca nu am învățat nimic, iar lăcomia celor ce oferă bani și naivitatea celor ce îi primesc  crează premisele unui nou boom imobiliar, care este totuși în afara ciclicității estimabile/predictibile a pieței imobiliare.

Legea falimentului personal, procesele intentate băncilor pentru clauze abuzive și legea dării în plată sunt atacuri asupra sistemului financiar a țării invocate chiar și de la înălțimea BNR, cu o doză de subiectivism evident.

house burnDe acord că legea are un caracter populist, sub care se ascund interesele unor categorii de creditori și care dealtfel au fost tot timpul privilegiați, persoane cu influență, care au beneficiat de garanții mult supraevaluate (cu sprijinul unor bancheri) dar pentru care o singură zi de funcționare a legii ar fi suficientă să destabilizeze câteva bănci cu influență, care se folosi de garanțiile false pentru „darea în plată” și a rămâne cu beneficiilor lichidităților împrumutate. Pentru omul de rând este însă o lege corectă. Pentru bancheri legea destructurează un întreg sistem pornind de la creditare, înregistrarea financiară a beneficiilor, pierderilor și a sistemului de valorificare a bunurilor gajate. Băncile amenință voalat că vor arunca piața imobiliară în haos, însă cred că un șoc în sistemul de autoreglare liber din piață ar acționa și în circulația capitalurilor, a antreprenorilor și ar pune baze mai sănătoase în sistem, schimbând câte ceva din supraelitismul  sau conspirația ce are încrengături financiare șubrede.

Este greu a detalia toate aspectele ce intervin prin apariția acestei legi, însă sunt convins că în forma actuală legea nu va fi promulgată și asta nu neapărat pentru lipsurile menționate ci pentru ca pânza de păianjen țesută este bine ancorată în stâlpii sistemului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s