Detroit, falimentul unui oras. Cine urmeaza?

Publicat pe Actualizat pe

detroi 1In urma cu mai bine de un an am avut curiozitatea de a face un tur virtual al catorva zone din orasul american Detroit utilizand Google Street View. Peisajul rezidential era in parte dezolant, candva o mare si activa metropola, centru industrial si capitala a industriei auto, arata precum un oras evacuat. Destule case parasite sau neingrijite, loturi cu multe terenuri virane, trotuare goale si sosele cu asfalt vechi crapat, multe locatii cu afise „sale, let, rent”, lasand impresia unui targ provincial uitat. Recent frunzarind titluri din presa internationala un articol recent care specifica proceduri si alte informatii ce se refera la declararea falimentului mi-au starnit curiozitatea.

Pe scurt situatia prin comparatie este urmatoarea: populatie 1.850.000 in 1950 si 750.000 in 2012. Somaj 7.3% in 2000 si 18.6% in 2013, 76.000 de cladiri abandonate si 66.000 loturi de teren virane, ambulante in serviciu 33% (din care capacitate nu stiu sa va spun), iluminat functional in 40% din reteaua municipala, timpul mediu de raspuns al politiei 58 minute fata de media nationala care este 11 minute, cazuri de criminalitate rezolvata 7% fata de media statului Michigan 30%. Exista 100.000 creditori, iar valoarea datoriilor pentru pensii este de 3.5 miliarde USD. Valoarea datoriilor orasului este de 18.5 miliarde USD adica aproape 25.000USD/locuitor. Valoarea creditelor acordate de cateva banci europene (printre altele fiind UBS, Dexia, Hypo Real Estate) este de 1 miliard USD.

In afara cifrelor sa ne amintim pe scurt evolutia orasului Detroit. Cu un nume francez (raul stramtorii), a fost infiintat la 1701 Antoine Laumet de La Mothede „sieur de Cadillac” si o data cu revolutia industriala americana aici s-a concentrat elita industriei auto americane concerne precum General Motors, Chrysler si Ford inca din 1903. Este inutil sa precizez ca pozitionarea si resursele au generat in ultimul secol locuri de munca si o imigratie accentuata, evolutii demografice si imobiliare spectaculoase  si o industrie prospera timp de decenii. Crizele economice au afectat orasul si in anii „marelui crah” si in alte ocazii insa de data aceasta situatia este dramatica pentru administratie. Metropola Detroit era in 2005 a 11 ca marime din SUA, iar din anii 30 pana in 90 orasul a avut constant peste 1.500.000 locuitori.

Administratorul de urgenta a orasului precizeaza ca falimentul reprezinta solutia si ca nu exista nici o alta optiune. Tot el precizeaza ca orasul a pierdut baza sa de productie, in conducere administratiei exista cheltuieli suplimentare cronice iar managementul este defectuos si corupt, iar criza locuintelor a dat lovitura finala orasului.

Bancile europene isi vor linge ranile incercand sa-si recupereze intr-un fel sau altul banii investiti, prin manevre deja consacrate mediului financiar, insa nu Europei, sau mediului financiar trebuie sa-i plangem de mila. Este interesanta perspectiva ca un astfel de eveniment la un asemenea nivel s-ar putea repeta cu mai multa sau mai putina transparenta si in China, Japonia, America de Sud dar si in Europa (care dealtfel a mai cunoscut astfel de crize municipale mai putin mediatizate).

Din pacate multe din localitatile noastre au aceleasi simptome pe care metropola americana le invoca pentru declararea falimentului (vezi paragraful cu opinia administratorului de urgenta).Pot exista scenarii care indica vulnerabilitatea unor comunitati mari fata de tipul industriilor locale dezvoltate. Astfel Craiova si Pitesti (centre pentru productia auto – Ford, Dacia), industrie care este cu o valoare adaugata mica, dependenta de evolutiile  pietelor europene si globale dar si de evolutia preturilor pentru combustibilul fosil. Aceste fabrici reprezinta un catalizator important la exportului tarii si un element important pentru pastrarea unui deficit controlat. Sa ne amintim ca „hala” Nokia care „ambala” telefoane la Jucu era responsabila cu 1% din veniturile de export ale tarii. Neindeplinirea unor acorduri asumate (infrastructura de transport pentru Ford), optimizarea costurilor de productie  (-vezi fabricile Renault din lume care produce modele Dacia in Rusia, Maroc si India) pot pune pe butuci economia unor orase importante, asa incat un sistem de analiza si gestionare a riscurilor este extrem de importanta. Multi pot considera acest semnal ca fiind poate prea abrupt si departe de realitate, insa exemple recente si nu numai ar trebui sa ne puna pa ganduri: Fagaras (platforma chimica), Campia Turzii (platforma metalurgica), Zlatna (platforme prelucrare metale neferoase), Baia Sprie (minerit), Onesti (petrochimie) si lista poate continua, sunt toate orase care sufera sau au suferit din pierderea bazelor economice iar recuperarea este anevoiasa cu implicatii majore nu doar in plan fortei de munca dar si sub aspect al administratiei si a fracturilor in evolutia si dezvoltarea imobiliara. Poate cineva anticipa implicatiile potentialului faliment Oltchim in planul dezvoltarii zonei si economiei locale, a evolutiei imobiliare in Ramnicu Valcea? Astfel de zone devin din producatoare de valoare adaugata si colectoare de venituri pentru administratii, in centre de cheltuieli de reconversie sau asistenta sociala. Revenind la administratie,  exista legi aliniate la regulile comunitare, organe de control sau tutelare care ar trebui sa nu permita indatorari peste masura ale administratiilor insa imi amintesc ca nu demult contabilul ADRNV, a deturnat fonduri comunitare de peste 2.5 mil. euro pentru aventuri imobiliare personale prin operatiuni banale de delapidare timp de mai bine de 1 an fara ca acest lucru sa iasa la iveala desi reglementarile privitoare la utilizarea banilor europeni sunt drastice. Deci este posibil cu atat mai mult ca cat exista primari si primarii de orase mari unde exista atitudini si proiecte care pot fi considerante , aberante care pot duce la o indatorare masiva, nu returneaza beneficii ci doar cheltuieli pentru municipalitati, primarii sau consiliile judetene fie ca sunt sau nu realizate cu bani europeni.

Pentru a inchide cercul rationamentului o concluzie este banala si usor de tras. Implicatiile falimentului unui oras sau a unei localitati aduc prejudicii majore asupra calitatii vietii si in plan imobiliar locuitorilor acestora datorat in special proastei administrari si al coruptiei, insa este dublata si de o economie in declin, evolutii imobiliare defavorabile, elemente ce se intrepatrund.

Anunțuri

2 gânduri despre „Detroit, falimentul unui oras. Cine urmeaza?

    radu a spus:
    02/08/2013 la 12:54

    Detroitul este primul oras postindustrial din America. Dispare ca si industrie dar renaste ca o comunitate vie, umana, preocupata sa isi cultiva hrana in cele peste 1400 de gradini si ferme urbane ale sale, pe principiile de permacultura si gradinarit organic: http://www.youtube.com/watch?v=YPEGYCgW6PU In cazurile fericite, calitatea vietii infloreste in ruinele oraselor industriale.

    […] Citeşte mai departe […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s