patrimoniul sau preludiu pentru un dezastru

Publicat pe Actualizat pe

B-II-m-A-19692 , B-II-m-B-18182 , AB-II-s-B-00270 , NT-IV-m-A-10763 , GJ-IV-m-B-09493 . Nu sunt codurile de amorsare a unor rachete sau vectorii pentru un atac strategic insa pot prefata pierderea identitatii unei natiuni.Ele reprezinta codurile de inventariere MCP pentru Moara Assan, Hala Matache, Rosia Montana centru, Casa memoriala Ion Creanga, sau pseudo Casa memoriala „Constantin Brâncuşi.

Ce au toate acestea in comun desi sunt atat de disparate: inceputul unui dezastru. Moara Assan e in plina dezintegrare in acest an 2012 dupa ani intregi in care a fost lasata de izbeliste, Hala Matache este pe cale sa devina parte din ambitioasele si costisitoarele proiecte prin care doctorul primar brazdeaza capitala facand loc unor artere buna pentru liniutele beizadelelor. Rosia Montana este pe cale sa devina mai degraba un punct pe harta ce trebuie evitat prin prisma exploatarii pe baza de cianuri, desi patrimoniul sau unic nu a fost niciodata prezentat macar la un sfert din valoarea sa reala si se va pierde inainte macar de a se sti ce reprezinta de fapt. Casa memoriala Ion Creanga este o bojdeuca din cartierul Humulesti ascunsa de traficul din Targu Neamt, infundata si dominata de soseaua maiestoasa, fara locuri de parcare suficiente si extrem de ignorata. Despre casa memoriala Brancusi aflati ca nu este casa in care s-a nascut asa cum va asteptati ci un surogat, casa originala fiind ruine sau poate nemaifiind. Acestea sunt doar cateva exemple. Dezastrul continua cu termopanele si polistirenul care patrunde in satele sasesti din Sieben Burgen  ale caror case nu au fost ruinate deja, sau reprezentand noua ordine in Maramuresul istoric unde traditiile au fost suprapuse de atitudinea mandra si fudula a proaspetilor imbogatiti din munca expata si care au transformat casele traditionale, lemnul, fierul si crucea celta (celtica/maramureseana) in vile cu minim 2 etaje pline de inox, faianta si culori stridente. Evident exemplele acopera toata tara din Sapanta la Adamclisi, si in tot spatiul istoric pornind de la cetatile dacice si terminand cu sala de sport care inca face umbra somnului de veci a poetului Lucian Blaga.

Cei care ar fi primi care ar trebui sa  actioneze pentru conservarea si restaurarea patrimoniului ar fi politicienii care nu de putine ori invoca in discursurile publice istoria si identitatea culturala. Trecand de la aceasta gluma la lucruri mai pragmatice exista institutii care sunt abilitate sa faca acest lucru, institutii care sunt in principal subordonate Ministerului Culturii si Patrimoniului National.

Acesta este intr-o permanenta lipsa de fonduri, fiind o cenusareasa de servici atata vreme cat sanatatea si invatamantul sunt subfinantate si aparent nu ar trebui condamnat. Insa de multe ori pasivitatea functionarilor prost platiti, evenimentele ce se succed, indreptatesc sa spunem ca acest Minister fie nu este sensibil la conservarea patrimoniului fie nu are resursele pentru a face acest lucru. Poate legislatia este prea permisiva sau prea putin aplicata cert este ca ca in Ministerul Culturii la fel ca Ministerul Mediului, care are insa un instrument propriu (Garda de Mediu), nu reusesc sa isi aplice in mod eficient legislatia. Acest fapt se datoreaza faptului ca aceste ministere in mod eronat sunt percepute doar ca bugete irosite de catre mentalitatea clasei politice din ultimii 20 de ani. Exista pasi insa prea timizi, si poate facuti pentru a exista un „control” excesiv in accesare de proiecte si fonduri europene, lipsesc strategii nationale si implicarea factorilor locali (institutii de profil dar si ale administratiei locale) in cele mai multe locuri. Exista si exceptii precum Sibiul, Alba Iulia, Brasov insa chiar daca au fost succese, know how-ul acestora nu este preluat si asimilat la scara larga.

Avem o istorie multimilenara cu civilizatii multiple ce au locuit aceste locuri, o istorie si un patrimoniu ce doar trebuie pus in valoare, trebuie pastrata si evident nu trebuie ignorata si distrusa asa cum se intampla acum in contrast cu americanii care isi inventeaza istoria de 200-300 de ani, importa cladiri, poduri, castele, imita orase si o fac fara eforturi.

O tara care isi uita trecutul isi pierde identitatea. In plus, nu putem sa ne plangem in mod permanent de lipsa finantarilor, de neputinta de aplica legi, de a pune valorile importante pe care inca le avem inaintea intereselor marunte sau nu comerciale sau politice. Pentru acest lucru nu vom fi iertati.

P.S. In 27 octombrie la Suceava are loc sub egida ANEVAR are loc a cincea ediție a conferinței ”Evaluarea bunurilor din patrimoniul cultural-istoric

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s