terenurile agricole si criza alimentara

Publicat pe Actualizat pe

Argumente globale

Spectrul crizei alimentare ce se prefigureaza in media dar si in mediile politice de la nivel UE si a organizatiilor mondiale vor aduce o schimbare de mentalitate in utilizarea si aprecierea valorilor pentru terenurile agricole. Asa dupa cum indicii de bursa pentru produsele petroliere, aur sunt de multe ori corelate de factori economici si evenimente geopolitice se poate ajunge in situatia in care intre cotatiilor companiilor de industrie alimentara si pretul terenurilor va exista o legatura. Aparent afirmatia nu are acoperire dar sa analizam un pic cateva elemente generale si apoi particulare. De exemplu peste 60% din productia de vanilie (in wikipedia este dat 98%) provine din Madagascar. De asemenea despre ciocolata numai de bine: in Coasta de Fildes, Ghana si Indonezia produc 70% din total cacao, iar sase companii multinationale controleaza 90% din productia si distributia ciocolatei.  Mai mult decat atat cauciucul s-a scumpit cu 60% in ultima decada si vinovate pentru acest lucru sun ploile musonice in exces. Deci iata ca ca pentru vanilie, ciocolata si cauciuc industria va justifica scumpiri in functie de „incalzirea globala”, sau poate de politicile multinationalelor care detin monopolul. Este cert ca economia lumii este perturbata la nivel macro-micro politic, economic climatic si chiar geologic dovada fiind miscarile sociale din nordul Africii si peninsula Arabica cu reprecursiuni in plan global asupra preturilor la petrol si tot ce deriva din acesta (inclusiv pretul alimentelor), criza economica care afecteaza programele alimentare din tarile lumii a 3, congestiile climatice, tectonice care afecteaza la nivel planetar (vezi eruptia din Islanda, si alte miscari tectonice in special cele din Oceanul Pacific si America de Sud) o lume tot mai interdependenta si globalizata cu influente in plan economic extrem de complexe. Iata premisele globale care vor influenta in mod direct atitudinea de renuntare la ignorarea unui fondul agricol neapreciat pe plan intern.

Politici locale

In multiplele discutii avute cu ocazia evaluarilor pentru terenurile agricole, ferme abandonate si alte active din acest sector am constatat surpinderea mediului investitional extern fata de desconsiderarea acestui sector. Bunaoara olandezii, exportatori de pamant de flori si in Romania (turba, argila, nisip, compost) au ramas surprinsi cum terenuri de maxima valoare agricola au fost transformate in cartiere rezidentiale sau ma rog ghettouri (depinde cum privim problema) – vezi lunca Somesului – Floresti, Apahida, Sanncioara-( 1 cm de cernoziom se realizeaza in 150 de ani iar noi in 5 ani am risipit prin politici de termen scurt si fara viziune resurse pe care le vom regreta).  Pe de alta parte legea retrocedarii creata mai mult ca o dogma care sa incetineasca viata economica a tarii si in mod implicit a agriculturii, a creat framantari sociale si abuzuri si venituri neasteptate pentru cei care au interpretat-o in folosul lor speculand slabiciunile sitemului si a cadrului legislativ. Astfel acest proces ce trebuia incheiat intr-un timp de maxim 5 ani este si acum in plina desfasurare in care topografi, avocati, judecatori sunt actori principali. Modul in care s-au constituit parcelele, fondul demografic rural nu permite decat o agricultura care se practica in restul europei acum 100 de ani.  De asemenea influentele intereselor de a pastra valori mici pentru terenuri in scopul realizarii unor capitalizari agricole cu costuri mici se vad si acum in evolutia si mentalitatile mediului rural. Aceste mentalitati sunt sustinute de lipsa de politici coerente la nivel central si local pentru modernizare motivate de criza economica fara insa a preciza ca accesarea fondurilor structurale este prohibita in multe cazuri si ingropata de birocratie si mediul politic.

Argumentatia

Frica privitoare la o potentiala criza alimentara va crea in Romania precipitarea actorilor care gestioneaza fondul agricol si resursele alimentare. In acest context, consider ca in pofida intereselor de grup ale celor ce urmaresc achizitionarea terenurilor agricole prin diverse modalitati la preturi subevaluate, valoarea terenurilor agricole va creste in acest an pe masura ce pretul produselor agricole va creste. Sigur cresterea preturilor produselor agricole este legata si de costurile pentru obtinerea acestora (care contin influente ale preturilor produselor petroliere, de munca, de semnite, dar si pedoclimatice), insa cererea si aprecierea acestor produse va face ca terenurile sa fie mai atent privite ca surse de venituri continue si nu ca viitoare oaze hoteliere sau dezvoltari imobiliare speculative. In fapt exista categorii constante in piata de investitori care incearca sa comaseze terenuri pentru agricultura astfel exista cautatori pentru astfel de terenuri de minim 30-50 ha, terenuri optime pentru investitori din domeniul agriculturii. De aceea apreciez ca pe fondul unor acutizari intense la nivel global este posibil ca valoarea terenurilor agricole sa prezinte o cotitura in aceasta criza mai ales ca la acest moment valorile lor de tranzactionare sunt mai mult decat modice. (exceptie fiind cele aflate in proximitatea marilor orase si cu potential de a fi transformate in terenuri cu destinatie rezidentiala).

Anunțuri

Un gând despre „terenurile agricole si criza alimentara

    Horia a spus:
    29/03/2011 la 14:37

    Tema abordata e interesanta. Cand vom avea investitii serioase in agricultura.. vom avea si o piata (in crestere) a terenurilor agricole..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s