Brexit?! influente in real estate EE/RO

Posted on Updated on

brexitÎnainte de a discuta câteva aspecte despre influenţele Brexit-ului voi incepe prin a analiza câteva aspecte să zicem periferice ce pot fi însă de folos în formularea unor opinii referitoare la influenţele regionale în Europa de Est şi în România.

Pâinea încă este fierbinte în cuptor, în sensul în care nu au trecut decât 3 ore de la anunţul final. Ce se întâmplă cu Marea Britanie?! Care Mare Britanie? Aceasta „autodeterminare” sau independenta.ar putea avea ca efect desfiinţarea Regatului Unit doar pentru că şi Irlanda şi Scoţia dar de ce nu şi alte zone de influenţa/protectorat precum Canada, Australia, alte dominioane din Pacific, Caraibe ar putea marşa în același fel, sub aceiași lozincă.

Sute de mii de englezii au invadat la propriu real estate-ul din V şi S Franţei, Spania, Croaţia, Grecia unde au rezidențe permanente sau temporare în căutarea căldurii mediteraneene. Aici ar putea aparea probleme sub aspectul legislației și impozitării, iar din interiorul UE, UK putea avea un punct de vedere mai important acestor investiții. Asupra fondurilor de investiţii, deja masiv implicat în proiecte real estate în Europa nu cred că ar trebui să ne facem griji pentru că soluţiile şi riscurile cred că deja au fost minimizate prin back-up administrative, corporative .

Ce alte influenţe sunt previzibile, aşa la prima vedere? Evident cele financiare – modificări ale fluxurilor de capital ca mărime şi circulaţie prin toată Europa, spasme ale valutelor datorate influenţelor regionale de investiţii, ale speculaţiilor şi atacurile speculative pe diverse monede regionale şi în special acelea care sunt vulnerabile datorită caracterului emergent al economiilor. Asupra influenţelor politice nu mai este cazul sa mentionam decât ca tentaculele naţionalismului sunt vizibile de ani de zile în Ungaria acum şi în Austria, mişcările de tip sindicalist / socialist câştiga teren în Franţa şi Spania iar segregaţionismul este în ţările nordice şi Olanda la cote din ce în ce mai mari. Ce mai, Europa e într-o vâltoare, iar din punct de vedere geostrategic ursul de la Est deşi într-o situaţie economică deloc confortabilă nu face decât să-şi asmută propaganda spre Vest, asta în timp ce se antrenează în Orient și Ucraina pentru un conflict strategic şi hibrid. Poliţistul mondial, are şi el mări probleme din moment ce personaje precum cele din parcul Disney, vor să acceadă la conducerea Universului având un discurs electoral ce ignora moştenirea culturală, religioasa, istorica a popoarelor şi denotă umbre de misoginism, rasism si ignoranță . („Belgium is a beautiful city„).

Banii mai puţini din fondurile europene (datorate schimbării cuantumului contribuţiilor se vor răsfrânge asupra economiilor țărilor din EE,  va produce contracţii asupra PIB- urilor ceea ce va duce la modificarea lanţului care implică și real-estate – ul. (finanţare, putere de cumpărare, evoluţia sectorului de construcţii rezidenţial cu evident efecte inerţiale vizibile pe un termen de 12-24 luni). Multe investiţii imobiliare precum clădirile de birouri, comerciale, complexe comerciale importante se realizează prin fonduri de investiţii, finanţări externe iar riscurile vor fi considerate pentru economiile țarilor emergente în creştere, acestea preferând fie să finalizeze proiectele in regim de urgenţă pentru o fructificare conform planificarii acolo unde deja sunt implicate resursele, fie să reconsidere politicile de investiţii prin securizarea acestora direcționarea către alte regiuni, externe Europei, sau către zone stabile dar cu riscuri mai mici.

Lipsa dezvoltării infrastructurii este o „tară” importanta în deciziile financiare, în consecinţă poate exista o frână importanta în politicele de relocare si investiții , doar nivelul scăzut a salarizării faţă de nivelul mediu european crește atractivitatea zonei, fiind în acelasi timp doar o piaţă de consum de produse ieftine şi slab calitative. Acesta este de obicei terenul propice pentru investitori de tip fulger (fără bonitate) – care în concurs cu sistemul de corupţie încetăţenit la nivelul administraţiei furnizează o piaţă investiţională haotică, investitori care accepta riscuri în schimbul unor profituri pe măsură.

Fenomenul „deleveraging” va continua pe măsură ce instituţiile financiare importante se vor adapta evoluțiilor politice, măsurilor economice şi vor schimba politicile regionale, ceea ce este contrar avântului luat de piaţă imobiliară unde există un real estate market activ (oraşe rang I din centru şi Vest in special, exceptând evident Capitala). Este posibil ca investiţiile mari de tip rezidenţial să cunoască în prima fază scumpiri ale finanţărilor şi asta va presupune o scumpire a valorii construcţiei în prima fază pentru investitorii care doresc să îşi păstreze profitul. Pe de altă parte schimbările, economice, politice majore ce vor interveni anul acesta atât la nivel naţional (datorita modificarilor la nivele compozitiei parlamentare si executivului), la nivelul strategiilor globale prin schimbarea administraţiei SUA, la nivelul CE datorită modificărilor de „input”-uri datorate Brexit-ului, dar şi mişcărilor entropice din interiorul UE vor aduce elemente noi dar nu de stabilitate si predictibilitate . Primăvara viitoare ar putea fi una fierbinte cu atât mai mult cu cât ciclul cunoscut de 7-8 ani între seismele pieţei imobiliare sunt deja trecuţi.

not finishedAsadar ecuatiile din sectorul imobiliar au premise serioase de a fi modificate, iar primele consecinte majore vor aparea odata cu noile politici nationale (guvern-parlament), ale elementelor din interiorul UE si modificarile de strategie ale SUA, a stabilitatii regionale, cu impact semnificativ, probabil la inceputul primaverii 2017.

Update. Apar si primele statistici si date privind votul dat. Majoritatea celor cu studii mai putine, si a celor ca varste mai inaintate, au votat pentru exit. Deja vu?

brexit agebrexit poll

darea în plată – parșivenie și populism

Posted on

money burnSecuritatea unei țări este legată și de stabilitatea financiară, iar aceasta din urmă este bazată pe sistemul bancar și relațiile băncilor cu economia. Condițiile geopolitice și economice actuale ne plasează atât într-o zona emergentă a economiei UE, dar și pe un flanc de risc, alături de Turcia, Polonia și țările baltice, dar să nu uităm de semnalul bursei chineze care poate anticipa o nouă fractura financiară globală. După acest scurt preambul care marchează contextul „macro”, trec la subiectul ce va fi dealtfel succint abordat  adică legea „dării în plată”.

În afară de justificarea acestei legi, pe care o consider binevenită sub aspectul principiilor nu însă și a conținutului, există 2 contexte care care sunt sintetizate și în titlu.

Actorii/părțile sunt debitorii adică băncile și creditorii  adică cei ce au accesat un împrumut. Băncile, beneficiază de un lobby la nivelele esențiale ce sunt și vectori de influență în zona de decizie a societății în sfera politicului, serviciilor, administrația superioară, media, societăți internaționale de audit ce activează în România, fiind conectată, dar în mod subordonat, mediilor financiar-bancare din Austria, Franța, Italia, Grecia. Creditorii se împart și ei în mai multe categorii: cei numeroși cu credite normale și o altă categorie care reprezinta o cantitate deloc neglijabilă ca și volum al creditului (toxic în mod uzual) și care dacă legea ar funcționa în forma aceasta doar pentru o zi, ar fi principalii beneficiari.

Principiul legii este corect prin prisma faptului că mecanismul după care ar trebui să funcționeze prevede drepturi și obligații oneste pentru ambele părți. Este normal ca odată ce banca acceptă gajul, să-și asume și riscurile (în fond au departamente de analiză, strategie, s.a.m.d care pot minimiza riscurile) solidar cu creditorul. În acest moment riscurile sunt asumate în mod preponderent de creditor care riscă să piardă avansul, plata unor dobânzi  și imobilul în final, doar că în sistemul actual uneori nici asta nu ajunge.

Cheia problemei pentru o relație corecta intre părți este evaluarea corectă a bunului/gajului, a riscurilor și stabilirea modalităților/procedurilor  de stingere a creanțelor/debitelor în condițiile în care contractul nu se finalizează conform „scadențarului”. Toate aceste instrumente se găsesc în mâna finanțatorului care și-a creat un mecanism care îl ferește doar pe el de surprize. Legea încearcă să schimbe aceste dogme financiare, schimbând abordarea.

Solicitarea unui credit pentru un bun imobiliar în care garanția este corect apreciată/evaluată reprezintă ea însăși un mijloc de stingere a datoriei în cazul unor condiții speciale cum ar fi imposibilitatea plății a ratelor de către creditor. În fond, bunul ipotecat și achiziționat este evaluat (se presupune corect, cu riscurile estimate corespunzător) iar banca în baza acestor informații oferă acea sumă de bani care îi permite evitarea riscurilor. În cazul în care creditul este dus conform contractului până la final nu există discuții. În cazul în care se plătește în avans inițial băncile din țară au avut o clauză abuzivă, acel comision de rambursare anticipată ce a fost eliminat prin directiva CE, „armonizat” în final și de legislația națională. În cazul imposibilității plății ratelor, contractele de creditare permit băncilor să își urmărească creditorul dincolo de orice barieră morală, iar legea falimentului personal a venit ca o primă lovitură. Denunțată ca fiind un act terorism de asupra sistemului bancar, această bombă a fost doar o petardă fumigenă.

Legea dării în plată este însă altceva: inițiatorii au invocat avatarurile sistemului bancar și anume procedurile excesive de urmărire și umilire a unor creditori loviți unilateral de fluctuațiile cursului, de drame personale sau de recesiunea economică datorată bulei imobiliare americane. Asta în condițiile în care multe bănci continuă să se „îndestuleze”, negociind reeșalonări de pe poziții de forță. Activele toxice sunt urmarea evoluțiilor mondiale și a circulației capitalului, a rapacității mecanismelor din sistemul bancar, care evită de a intra într-o competiție onestă care ar consta oferirea de credite doar celor ce le pot accesa în condiții normale și doar pentru active viabile în piață. Astfel piața imobiliară a răspuns în 2007-2008 calului troian oferit de capitalurile bancare, și se pare ca istoria se repetă începând cu 2015. Piața imobiliară a devenit pe segmentul rezidențial cu o creștere ascendent continua, dar falsă, dovedind ca nu am învățat nimic, iar lăcomia celor ce oferă bani și naivitatea celor ce îi primesc  crează premisele unui nou boom imobiliar, care este totuși în afara ciclicității estimabile/predictibile a pieței imobiliare.

Legea falimentului personal, procesele intentate băncilor pentru clauze abuzive și legea dării în plată sunt atacuri asupra sistemului financiar a țării invocate chiar și de la înălțimea BNR, cu o doză de subiectivism evident.

house burnDe acord că legea are un caracter populist, sub care se ascund interesele unor categorii de creditori și care dealtfel au fost tot timpul privilegiați, persoane cu influență, care au beneficiat de garanții mult supraevaluate (cu sprijinul unor bancheri) dar pentru care o singură zi de funcționare a legii ar fi suficientă să destabilizeze câteva bănci cu influență, care se folosi de garanțiile false pentru „darea în plată” și a rămâne cu beneficiilor lichidităților împrumutate. Pentru omul de rând este însă o lege corectă. Pentru bancheri legea destructurează un întreg sistem pornind de la creditare, înregistrarea financiară a beneficiilor, pierderilor și a sistemului de valorificare a bunurilor gajate. Băncile amenință voalat că vor arunca piața imobiliară în haos, însă cred că un șoc în sistemul de autoreglare liber din piață ar acționa și în circulația capitalurilor, a antreprenorilor și ar pune baze mai sănătoase în sistem, schimbând câte ceva din supraelitismul  sau conspirația ce are încrengături financiare șubrede.

Este greu a detalia toate aspectele ce intervin prin apariția acestei legi, însă sunt convins că în forma actuală legea nu va fi promulgată și asta nu neapărat pentru lipsurile menționate ci pentru ca pânza de păianjen țesută este bine ancorată în stâlpii sistemului.

2015 noutatile codului fiscal: persoanele fizice si impozitarea cladirilor rezidentiale, nerezidentiale

Posted on Updated on

tax real estate


Principala modificare o reprezinta baza de impozitare care nu mai are în centrul sau tipul proprietății adica detinuta de  persoane fizice sau juridice, ci utilizarea proprietății: rezidențiale sau nerezidentiale

Persoanele fizice

A. Proprietati rezidentiale: Astfel valoarea proprietăților rezidențiale și clădirile anexa în proprietatea persoanelor fizice si juridice se va calcula in baza articolului 457 aliniatele 2-9 cam în același algoritm fel ca și înainte care tine cont de tipul structurii, suprafețe, rangul localității și alți câțiva coeficienți de corecție. Valoarea de impozitare este de 0.08%-0.2% (valoarea din intervalul menționat este aleasa anual de Consiliul Local) din valoarea obținuta prin aplicarea articolului 457 și în baza declarației/formularului depus la autoritatea locala printr-un algoritm matematic.

Dacă la proprietate rezidențiala exista înregistrate societăți comerciale, dar nu exista activități economice (art 459 alin. 2) – adică firma are doar sediul social (plata utilităților este înregistrată doar pe persoana fizica si cheltuielile acestora nu sunt plătite de societatea comerciala)  și nu desfășoară activități in acel imobil, atunci impozitul atunci baza de impozitare este aceiași – aplicare art. 457 bazat pe algoritm bazate pe structura construita, suprafața, rang localitate și alte corecții.

Dacă la proprietate rezidențiala exista înregistrate societăți comerciale (domiciliu fiscal), și oricare din cheltuielile de utilități sunt deduse de societatea comerciala (chiar dacă nu exista activitate aferenta societății în acel sediu) atunci se aplica punctul B. adică calculul se realizează conform art 458.

B. Proprietati nerezidentiale pentru persoanele fizice: se aplica art 458 care precizează ca valoarea de impozitare este de 0,2-1,3% (valoarea din intervalul menționat este aleasa anual de Consiliul Local) din valoarea ce se stabilește :

  • la valoarea tranzacției dacă aceasta a fost achiziționată în ultimii 5 ani
  • la valoarea costurilor de construcție existente la data punerii în funcțiune dacă nu are vechime mai mare de 5 ani
  • la valoarea estimata în baza unui raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat (obligatoriu membru ANEVAR vezi și L99/2013 – nu mai valabile evaluările contabile proprii, ale experților CECCAR sau CET)

Cota de impozitare de pentru clădirile din domeniul agricol aflate în proprietatea persoanelor fizice este de 0.4% asupra valorii ce se încadrează la cele 3 puncte precedente. A nu se confunda clădirile anexa (de pe lângă proprietățile rezidențiale adică grajduri/sura/altele cu clădirile din domeniul agricol care reprezinta construcții independente juridic fata de cele rezidențiale – silozuri, ferme, etc)

In cazul, în care nu se poate estima valoarea prin nici una din cele 3 variante( cost achiziție, construcție, valoare evaluata) cota de impozitare este de 2% din valoarea calculata ca si pentru proprietăți rezidențiale (art. 457 – algoritm bazate pe structura construita, suprafața, rang localitate și alte corecții)

Clădire funcționalitate mixta (rezidențial și nerezidențial în proprietatea persoanelor fizice. conform art 459

Clădirile cu funcționalitate mixta sunt acele clădiri se afla sub incidenta unui titlu de proprietate unic (cf/nr.cad/topo) si au funcțiunile diferite in funcție de încăperile care o compun. Nu este cazul pentru apartamente distincte cu CF diferit, apartamentate sa fie încadrate în aceasta categorie, întrucât fiecărui apartament ii poate fi atribuit o destinație clara si poate fi declarat fie ca de tip rezidențial sau nerezidențial.  Ex funcționalități mixte: un apartament de bloc în care âteva camere se folosesc ca si locuința si 1 camera ca si birou si/sau utilitățile sunt parțial înregistrate pe societatea comerciala, un apartament la strada care în fata este folosit ca magazin/birou/atelier si printr-o compartimentare sau fără restul imobilului este folosit ca si locuință.

Modalitate de impozitare (art 459 alin. 1): se declara suprafețele care sunt rezidențiale cu documentația aferente iar aceasta se supune impozitării conform celor precizate la punctul A (adică conform art. 457 – algoritm bazate pe structura construita, suprafața, rang localitate si alte corecții) iar cele ne nerezidențial tot in baza declarației privind suprafețele si destinația lor se vor calcula si impozita precum celor precizate in punctul B (art. 458)

articolul de mai sus reprezinta o sinteza a informațiilor principale din codul fiscal și este cu titlu informativ.

articol scris de Popa Marcel Lucian expert evaluator ANEVAR 15390

2015 noutatile codului fiscal: societatile comerciale alte persoane juridice si impozitarea cladirilor rezidentiale, nerezidentiale

Posted on Updated on

tax real estate 1Modificările Codului Fiscal intrat in vigoare in 2015 referitoare la impozitul pe clădiri ce vor fi operabile de la 1.01.2016 au aplicabilitate asupra acestui an fiscal (2015)- art 461 alin 1.

Marea noutate este ca impozitarea clădirilor și construcțiilor speciale nu se mai face după tipul proprietarului ci după destinația proprietății. Multe din reglementari au rămas la fel însă exista și noutăți

A. Astfel proprietățile cu destinație rezidențială din patrimoniul societăților (art 460 alin 1) impozitul este de 0.08%-0.2% asupra valorii impozabile, valoare ce se stabilește de către fiecare consiliul local din raza administrativa unde se afla clădirile. (art 460 alin 1) la valoare imobilului.

B Proprietățile cu destinație nerezidentiabila din patrimoniul societăților (art 460 alin 2) (birouri, magazine, servicii, hale, altele) se impoziteaza cu 0.2%-1.3% din valoarea clădirii si care se stabilește de către fiecare consiliul local din raza administrativa unde se afla clădirile. (art 460 alin 2). Clădirile cu destinație agricola (ferme, depozite, procesare) cota de impozitare este fixa si este de 0.4% la valoarea imobilului.

C. In cazul clădirilor cu funcționalitate mixta (rezidențial, nerezidential) din patrimoniul societăților (art. 460. alin 3) impozitul se calculează prin aplicarea cotelor specifice destinației (rezidențial A. sau nerezidential B.) suprafețelor la valoarea imobilului.

Valoarea imobilului este valoarea de inventar înscrisă în 31.12 a anului precedent in evidentele societății si aceasta este fie:

  • valoarea din anul anterior
  • valoarea obținută din raportul de evaluare a unui evaluator autorizat (obligatoriu membru ANEVAR vezi și L99/2013 – nu mai valabile evaluările contabile proprii, ale experților CECCAR sau CET)
  • valoare finala a lucrărilor de construcții in cazul in care clădirea a fost recepționată în anul pentru care se face impozitarea (anul precedent depunerii declarației). – termenul de declarare impunere este de 30 de zile de la data dobândirii (vezi art 461 alin 3) si cuprinde clădirile realizate integral in termen, neterminate/in construcție cu AC expirata sau prelungita.
  • valoarea tranzacției in cazul in care clădirea a fost tranzacționată in anul pentru care se face impozitarea (anul precedent depunerii declarației)
  • valoarea clădirilor ce se supun leasingului financiar se evaluează de un valuator autorizat (conform standardului specific) indiferent de anul construirii sau valoarea tranzacțiilor (obligatoriu membru ANEVAR vezi și L99/2013 – nu mai sunt valabile evaluările contabile proprii, ale experților CECCAR sau CET)
  • in cazul in care taxa se datorează de concesionar, locatar, titular drept administrare taxa este cea comunicata din activele societății care deține dreptul de proprietate (spre exemplu aeroporturi, stadioane, săli de sport, hoteluri, etc)

Actualizarea valorilor clădirilor/imobilelor se face o data la 3 ani doar in baza unui raport de evaluare intocmit de un evaluator autorizat. (obligatoriu membru ANEVAR vezi și L99/2013 – nu mai sunt valabile evaluările contabile proprii, ale experților CECCAR sau CET), cu excepția cazurilor in care procedura de faliment s-a declanșat printr-o procedura definitiva. Lipsa actualizării valorii imobilului la 3 ani duce la impozitarea acestuia la valoarea de inventar existenta in activele societății cu o cota de 5%. In cazul taxelor datorate, lipsa actualizării acționează nu asupra celui ce le datorează ci asupra proprietarului prin aplicarea diferenței intre cota existenta si cea de 5%.

Alte precizari: Modificare funcționalității clădirii, desființării este necesara depunerea unei noi declarații in termen de 30 de zile. Modificările de suprafețe înregistrate prin lucrări de cadastru modifica impozitarea corespunzătoare noilor suprafețe începând cu anul următor fiscal executării acestuia.

Taxele datorate în cazul în care timpul obligației este mai scurt de un an se calculează proporțional cu perioada concesiunii, închirierii folosinței pe baza contractelor/documentelor doveditoare.

Nu exista nicio legătura intre intre înregistrarea clădirilor la Oficiu de Cadastru si obligativitatea declararii imobilului la administratia locala.

Atentie: Societățile comerciale mai datorează si impozitul pe  construcții  (art 497/498)- grupa 1 Catalog de clasificare si duratele de funcționare a mijloacelor fixe („taxa pe stâlp”) in cuantum de 1%. Pentru mai multe informații accesați adresele de contact din link-ul de mai jos.

articolul de mai sus reprezinta o sinteza a informațiilor principale din codul fiscal si este cu titlu informativ.

Articol scris de Popa Marcel Lucian – evaluator autorizat ANEVAR

ruleta clujeană: vara fierbinte 2015

Posted on Updated on

ruleta.Trecând peste curajul edilului orașului de a lua taurul de coarne si de a instaura un mega șantier pe tot cuprinsul urbei, nu pot sa constat decât lipsa de considerație fata de cetățeni prin modul în care aceștia au fost tratați: trotuarele în curs de amenajare si șantier nu au avut zone de protecție, sau trasee alternative, căile rutiere au fost fie deloc, fie în mod neglijent semnalizate, Mai mult umilința a continuat prin faptul ca intersecțiile importante erau gestionate doar episodic, uneori chiar deloc, traficul devenind în aceste locuri similar cu cele din metropole aglomerate din Asia precum New Delhi, Bangkok, Dhaka, desfășurându-se după legea junglei urbane. Clujenii au dat dovada de multa răbdare, în timp ce administrația a ignorat în cea mai mare parte aceste probleme, pasând responsabilitatea executanților.

Nici rezidenții din aceste zone nu au fost deloc fericiți de modul de organizare a șantierului: haotic, cu multe rectificări, cu muncitori care odihneau pe marginea drumului sau sprijineau lopeți în cea mai mare parte a timpului de lucru. Asta nu ar fi fost mare lucru dacă percutoarele nu își găseau orele cele mai propice de lucru intre orele 22-24 și uneori și mai târziu. Si asta doar pentru ca orașul a fost predat unor firme care nu au avut in contract o planifidorel la clujcare etapizata, norme de protecţie a pietonilor, a locatarilor, chiar a propriilor muncitori, obligativitatea de a semnaliza corespunzător lucrările, timp de lucru ferm programat, organizatori si directori de șantier competenți si personal muncitor cu calificare si o coordonare ce necesita o echipa multi instituțională.

Nici nu vreau sa știu cum s-au descurcat ambulantele pentru a ajunge cu urgente vitale la spitalele din zonele ale căror trafic era blocat, întrucât străzi esențiale precum Horea, Moților, Memorandumului, A. Iancu, Primăverii, Plopilor, și evident prelungirile Moților, 22 Decembrie erau in mare parte gâtuite. Este cert, sărind pesta analiza calității lucrărilor, având in vedere ca șantierele încă exista la momentul redactării acestor rânduri, ca planificarea si coordonarea șantierelor a fost un eșec, programarea lucrărilor într-un grafic care sa afecteze cât mai putin funcțiile orașului, inexistenta. Ce va rămâne și ce vom auzi cu emfaza la anul in campania electorala. Pariul primarului de a realiza o lucrare de asemenea anvergura a fost un succes, fondurile cu finanțare europeana (aferente perioadei 2007-2013) au fost cheltuite integral pana la sfârșitul anului 2015, prin comparație cu alte primarii care nu și-au asumat un asemenea risc. Trebuie precizat ca lucrările co-finanţate din programul menționat trebuie încheiate si recepționate pana la sfârșitul anului 2015 in caz contrar sumele investite urmând a fi suportate din bugetul local asa cum cel mai probabil se va întâmpla cu proiectul Centrul Regional de Excelenţă de Industrii Creative care a intrat in impas datorita insolventei constructorului. Ceea ce se ştie mai putin este ca toate aceste șantiere deși au fost planificate sa pornească etapizat au fost amânate si organizate pe intervalul unei singure veri ceea ce a însemnat o perioada concentrata, mai scurta decât un calvar mai lung dar ceva mai suportabil.

Pe de o parte este de admirat curajul sau inconștiența edilului de a angaja resursele într-un pariu cu timpul, în scopul realizării unor lucrări de infrastructura masive ce se desfășoară pe parcursul unui singur an, pe de alta parte compromisurile pe care le-a realizat, întinzând nervii comunității prin lipsa minimului respect față de aceștia si invocându-se clasica scuza „scopul scuză mijloacele”. Primăria a trebuit să rezolve măcar pe termen scurt, în același timp cu șantiepodrele criza gunoaielor – adică a gropii de gunoi cea care pentru liderii Consiliului Județean din ultimii 10 ani a fost o prea mare provocare.

Fără să mai pomenesc mai multe despre „firmele de casa”, aşa cum ele sunt denumite de presă, ele au fost cele care au tratat contribuabilul clujean cu indolenta, indiferentă, atâta vreme cât șeful/angajatorul i-a dat mâna liberă.
Ce mai urmează? Podurile! „Rien va plus les jeux sont faits”

Orasul comoara si binomul verii: UNTOLD/SANTIER

Posted on Updated on

untold

Vara asta tinde sa devină nu numai fierbinte dar şi hazoasa. Într-o ţară, cam ca din evul mediu, în care popii care trag clopotele milităreşte, ies cu prapurii şi fac slujbe care să aducă ploaia, oraşul este bântuit de evenimente ce ne readuc în prezent (TIFF, Electric Castle, UNTOLD) şi care marchează Capitală Europeană a Tineretului, dar care interferează cu un mare şantier care a cuprins artere esenţiale ale oraşului (Horea, Memorandumului, A. Iancu, Moţilor, Bariţiu, Primăverii – Plopilor).

Exista vreo legătură între aceste evenimente relativ culturale şi şantiere? Aparent nici una, dar în fapt ele sunt foarte legate şi arata vulnerabilităţile oraşului şi ale comunităţii. Iată un astfel de exemplu : UNTOLD şi reabilitările străzilor provoacă restricţii (inclusiv de circulaţie), ce enervează pe cei ce sunt afectaţi de acest eveniment, adică o groază de lume. Numitorul comun pentru aceste beneficii sau păcate este cel mai mare srl al Clujului adică Primăria Cluj Napoca, iar păpuşarii din spatele acesteia sunt managerii de proiecte, (să nu uităm că vorbim si de bani europeni), care cel puţin în privinţa lucrărilor de construcţii şi-au dovedit incompetenta prin lipsa realizării unor/unui studii (u) de impact, măsuri de contracarare a efectelor negative, concentrarea şi desfăşurarea lucrărilor în mod absolut haotic cu efecte precum congestia traficului, aprovizionare, disfuncţiile coordonării instituţiilor, calitatea unora dintre lucrări. Acestea şi altele sunt elemente care ne-au făcut fript zilele, nopţile şi au bubuit nonstop cu utilajele în urechile noastre, de parcă arşiţa nu era de ajuns. Sunt cei de la UNTOLD mai competenţi? – Locurile de campare/parcare nou amenajata, blocarea unor zone publice, amplasarea de toalete în parc, cort de prim ajutor cu medici, extinderea sau suprimarea de tronsoane în transportul public, lipsa unei limite de nivel sonor indiferent de oră, alte măsuri precum mobilizarea unor sectoare ale administraţiei indică un mai mare interes (nu neapărat şi mai multă competenta) pentru beneficiarii acestui festival, decât au avut până acum edilii pentru umilii cetăţeni când au deschis şi concentrat un astfel de mega şantier în jumătatea vestică a oraşului. Sigur, la finalul evenimentului, s-ar mai naşte întrebări de natură financiară ce priveşte distribuţia costurilor din bani publici şi/sau europeni, plata protagoniştilor, veniturile obţinute din vânzări de bilete/abonamente şi în final bilanţul financiar al unui astfel de eveniment. În final cetăţeanul obişnuit este îndreptăţit să ştie de ce şi cât a trebuit să plătească pentru acest festival, dacă tot ar trebui să plătească şi bilet, de ce e necesar se metamorfozeze oraşul din şantier într-o mega petrecere gen Ibiza pentru 4 zile şi care sunt beneficiile unei astfel de investiţii.

Interesul primordial al Primăriei este în final obţinerea titlului de Capitală Culturală Europeană, ceea ce înseamnă o întreprindere relativ similară cu cea din acest an, însă de cu totul altă anvergură în timp şi financiară, ceea ce reprezintă în fond o mega afacere, care împreună cu asfaltarea perpetuă a străzilor din oraş contribuie la gestionarea unor fonduri cu toate beneficiile pe care i le aduce o astfel de acţiune. Partea bună după desfăşurarea acestui fessantier clujtival, este experienţă care o vor avea organizatorii acestui eveniment şi va permite realizarea de noi astfel centre de atractivitate şi promovare, însă până acolo mai este un hop.De luni 3 august după terminarea festivalului lucrurile vor reveni la normal ?!, dacă şantierul ce revine mai este o stare de normalitate, adică ne vom întoarce în colbul unei veri absurde, când probabil cei mai mulţi angajaţi ai Primăriei vor intra în concediu, astfel încât cei ce vor rămâne în oraş nu vor fi chiar singuri în oraşul comoara (a cui?!) cu buldozerele, picamerele, dar şi aceiaşi indiferenţă din partea administraţiei.

Experimentul str. Memorandumului sau cronica unui posibil succes ratat

Posted on Updated on

memoAm trecut, ieri, pentru prima oară că pieton pe noile trotuare de pe strada Memorandumului, şi nu am putut să nu constat erori care pot compromite acest proiect ce se realizează pe una dintre cele mai reprezentative străzi ale oraşului. Se ştie că şi în construcţii există „lucrări de artă”, însă realizarea trotuarului (de pe această stradă) este mai degrabă o lucrare meşteşugărească de calitate îndoielnică, şi asta nu neapărat din cauza muncitorilor.

Este responsabilitatea constructorului, a celui care urmăreşte proiectul din partea beneficiarului, oameni care ar trebui să aibă pregătirea şi cunoştinţele de specialitate să realizeze o lucrare în standardele prevăzute. Graba de a realiza o lucrare urbană importantă, intr-o zona critică a oraşului sub aspectul aglomerării, nu justifică tratarea cu superficialitate a lucrărilor.

Precizez că lucrul pe tronsoane nu a fost coordonat şi aşa cum se vede, există la capetele acestora în multe situaţii diferenţe de nivel, adaptarea încă în lucru la acest moment necesitând pante nefireşti pentru un trotuar stradal pe o arteră importanta – am sesizat diferenţe de nivel de 2-4 cm în 10-20 cm ceea ce înseamnă pante de 10%-20%. Trotuarul în lungul străzii are are diferenţe de nivel faţă de ampriza (platforma) carosabila fiind vizibilă şi inestetica. Pantă trotuarului dintre imobile şi carosabilul auto, care este inegală, uneori cu aspect vălurit şi cu urmări ce vor fi evidenţiate în urma unor ploi abundente prin bălti sau prin acumularea de gheaţă pe trotuar in perioada rece. În staţia de transport public, automatul de bilete este pe o platformă ce oferă diferenţa de nivel, extrem de periculoasă atât pentru utilizatorii acestuia sau pentru cei ce se deplasează in zona staţiei de transport călători. Accesele auto la imobilele de pe stradă au pante foarte mari, fiind periculoase pentru cărucioare de orice fel, biciclete, tărgi, fiind abordabile doar de autovehicule cu 4 roţi. Placarea cu piatra cubică poate fi o soluţie pentru zonele înguste însă aspectul este în unele cazuri, nepotrivit pentru estetică urbană. Vreau să precizez că nu vreau să critic întreaga lucrare, ci doar acele părţi vizibile şi disfuncţionale, destul de importante dealtfel, care vor rămâne după finalizarea şantierului. Noul mobilier urban (stâlpi, copacii ce vor fi plantaţi, eliminarea cablurilor aeriene, trama stradală sunt şi vor fi părţile cu + ale proiectului de modernizare, care oarecum vor îmblânzi din disconfortul parcurgerii pietonale a străzii.

Lăsând la o parte „hardware” -ul sau mai precis „malware”-ul lucrărilor, există probleme funcţionale, în care deciziile luate în proiectare cu siguranţă în timp vor arăta că reprezintă o direcţie greşită. Realizarea unei benzi suplimentare auto, fie şi pentru o linie de autobuz este o greşeală, strada ne oferind aceiaşi perspectivă a clădirilor, trotuarul fiind şi aşa foarte aglomerat iar în staţia de transport se creează o „pungă umană” cu riscuri majore de accidente şi un un grad mare de disconfort pentru trecători. Este din capul locului o greşeală, extinderea carosabilului auto cu încă o bandă atâta vreme cât nu se creează nici un avantaj, având în vedere că nu există soluţii de preluare/mărire a traficului pe axa Moţilor C. Manastur. În plus faţă de restricţionarea pietonală, strada va rămâne cel puţin la fel de poluata şi cu acelaşi trafic ceea ce este în totală contradicţie cu toate reglementările (PUG) şi „Strategia de… 2014-2020”. Încurajarea traficului prin zona centrală este o obsesie, o incompetenţă în dezvoltarea unor soluţii alternative şi o greşeală de strategie urbană care greu poate fi înţeleasă atâta vreme cât dezvoltarea infrastructurii oraşului este subordonată doctrinei ştiinţelor politice şi nu urbaniştilor, iar oraşul aparţine vehiculelor şi nu oamenilor.